Coridor în gri

Mă ning primăveri cu flori de salcâm
și plâng neîncetat cu lacrimi-poem.
E un susur albastru de pe vechiul tărâm
ca un dans enigmatic de romantic boem.

Dăltuiesc întuneric și-l fărâm ca pe zgură
forma ta în lumină o transform cerebral
din penel o mișcare, unduind trăsătură
manechin în suflare și amor mineral.

E un cântec de piatră, o sculptură cu stropi
ce se naște perpetuum din celula divină,
simfonie abstractă în descânt de deochi,
gângureală în șoapte într-o limbă străină.

Ca o luptă ciudată între cutele frunții
mă preling între straturi răscolind în pahar
cu o cheie amară în subsolurile minții
te mai caut Iubire, ca pe-un drog necesar.

Standard

confuzie

o pleiadă de sinapse
ca un tsunami de artificii
mă pocnește muțește în cap
ca o criză identitară
la vârsta primei mâini de var,
cu o ușurință incredibilă
mă transfer dintr-o stare în alta
cu elasticitatea unei armuri
medievale,
ba mi-e cald, ba mi-e rece,
nici nu mai știu cine sunt
mă caut în favela pierduților,
mă regăsesc într-un terabyte
rezidențial de informații inutile,
îmi ostoiesc auzul
cu serenadele lui schubert
când năvălesc necazurile,
nu mă opun,
le primesc cu afecțiune
ca pe un stol de egrete mici,
le așez în jurul mesei, respectuos
apoi le conduc înspre cimitir
în ordinea înmormântării

Standard

ploaia neagră

nu sunt meteo dependent,
dar mă bucur când un umăr de nor
încearcă să împingă o ploaie neagră
după crestele munților
permițând soarelui să apună,
un desfrâu de culoare,
poleieli de tumoare

am creierul lichefiat dar
te aștept și te văd de departe că vii
în timp ce
sunt parazitat de sunetul ce
evadează dintr-un difuzor dureros de apatic,
simt armonia contrastelor
dintre vocale și consoane,
un carusel lingvistic, mistic,
cuvinte, pentru mine fără noimă
într-o limbă risipită
cu arome interesante
nuanțate, vibrante

ciudat,
norul s-a răzgândit și a purtat
rafalele negre înapoi, înspre noi,
agonia dezintegrării apusului
mă rănește vizual,
călare pe pometul vântului
ploaia ne pedepsește cu lacrimi negre
și tu ești tu,
pășind cu dorință și-ndrăzneală
prin bălți de cerneală
urmele tale sunt cuvinte,
consimțăminte, efemere dar succinte

Standard